

În mai puțin de douăzeci de ani mai târziu, argentinienii au pierdut, practic, totul: companiile naționale majore au fost vândute cu mult sub valoarea lor reală unor corporații străine; câștigurile din privatizări au fost deturnate; Noua legislație a muncii elimină drepturile angajaților; într-o țară exportatoare tradițională de alimente, malnutriția atinge cote alarmante; milioane de oameni sunt șomeri și se afundă în sărăcie, iar economiile lor au dispărut odată cu falimentul sistemului bancar autohton. Un film documentar care aduce în atenție rolul jucat de aspectele politice, sociale și juridice în ruinarea Argentinei.
Documentarul surprinde si populismul ridicat la cote de necrezut din Argentina anilor ce au precedat criza finala, un populism de tip telenovelistic. Cel putin cazul neo-peronistului Menem e antologic, dupa ce a castigat puterea cu un discurs “mesianic” in care promitea cu citate evanghelice dezvoltarea Argentinei, pentru a face apoi exact ceea ce au cerut FMI si BM, nu doar fara cracnire, ci si cu mare zel, TRADAND.
Iar tradarea seamana foarte mult cu ce auzim astazi la noi: privatizarea companiilor de stat, sloganuri prin care a fost justificata o politica abuziva, autoritarista, facuta deasupra Constitutiei, jefuire si saracire a tarii.
La aceasta operatiune si-a dat largul concurs si mass-media, care a dus mai departe propaganda “privatizarii” si tot bla-blaul neo-globalist al FMI si al politicii economice neo-liberale sau neo-conservatoare.
Accessibility Tools