Hibrid intre documentar si eseu “poetic”, APA CA UN BIVOL NEGRU, acest film-comandă al actualității lasă paradoxala impresie a unui desuet album de familie. De altfel, procedeul cel mai utilizat în acest “film de artă” fie ca sunt un șir de babe, cele puse să se zgâiască la aparatul camerei, fie o ciurdă de copii. Cu ajutorul detașamentului servil al criticii, această litanie cinematografică a devenit etalon veleitar a unei întregi generații de “autori” a căror stil va crea scoală.