
Cei care au fost atunci prezenți au păstrat în memorie un moment cu o încărcătură profund emoțională. Dinu Lipatti era bolnav, foarte slăbit, fiindcă în acea dimineață suferise o nouă criză, era așadar incert dacă artistul își va putea susține solicitantul program.
Ceea ce părea a fi aproape imposibil s-a transformat într-o demonstrație de „magie”: Dinu Lipatti a cântat ca niciodată, îndreptățind criticii să-i numească recitalul „cântecul său de lebădă”. La final, a oferit publicului un testament muzical simbolic, coralul său preferat de Johann Sebastian Bach.
Acest ultim moment public din viaţa sa constituie subiectul de la care a pornit regizorul francez Philippe Roger pentru realizarea filmului său documentar intitulat Recitalul de la Besançon.