

Muzeul Național al Țăranului Român este continuatorul Muzeului de Etnografie, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială înființat la 13 iulie 1906. Din 1912, muzeul s-a numit Muzeul de Etnografie și Artă Națională, Muzeul de Artă Națională. Din 1915, Muzeul de Artă Națională Carol I, iar, mai apoi, Muzeul de Artă Populară al Republicii Populare Romîne, respectiv, Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România. În 1978, muzeul s-a unit cu Muzeul Satului sub denumirea de Muzeul Satului și de Artă Populară. Muzeul este patronat de Ministerul Culturii. Prin Hotărârea Guvernului nr. 40/17 ianuarie 2007, Muzeul a căpătat statutul de muzeu de importanță națională, devenind Muzeul Național al Țăranului Român.
În 1953 se numea Muzeul Lenin Stalin, apoi Muzeul Partidului, iar de la 5 februarie 1990 a fost redenumit în Muzeul Țăranului Român. Muzeul a devenit cunoscut pentru colecțiile sale formate din peste o sută de mii de obiecte.
De la fondarea sa de către Horia Bernea pe 5 februarie 1990, funcționează într-o clădire în stil neo-românesc, declarată monument istoric. Muzeografia sa specifică i-a adus în mai 1996 Premiul Muzeul European al Anului acordat de Forumul Muzeului European.
Muzeul a devenit cunoscut pentru colecțiile sale formate din 100.000 de obiecte. De la fondarea sa de către Horia Bernea pe 5 februarie 1990, funcționează într-o clădire în stil neoromânesc, declarată monument istoric. Muzeografia sa specifică i-a adus în mai 1996 Premiul Muzeul European al Anului, acordat de Forumul Muzeului European.
Clădirea, ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din tradiția brâncovenească, dispusă în forma incintelor de tip monastic, a fost finalizată în anul 1941. Zidăria aparentă din cărămidă roșie, arcadele și elementele traforate, amintește de clopotnițele vechilor mănăstiri.
Accessibility Tools