Cultul Bombei Umane

Cultul Bombei Umane – Robert Baer pornește într-o investigație în Orientul Mijlociu pentru a descoperi originile și evoluția tacticii sinucigașe. El vizează să înțeleagă cum un act disperat, prezentat drept „martiriu”, a devenit o armă letală a conflictelor contemporane.

• Primul caz documentat (Iran–Iraq, 1980): un băiat de 13 ani se aruncă cu exploziv în fața unui tanc irakian. Acțiunea sa este adoptată ca simbol al sacrificiului și eroismului în cultura șiiților.

• Extinderea tacticii (1982, Liban): gruparea Hezbollah folosește vehicule capcană în războiul cu Israelul, crescând mortalitatea forțelor israeliene .

Cultul Bombei Umane în numele unei cauze a evoluat într-un instrument strategic, calculat și eficient – de la fascinația inițială la răspândirea în grupări ca Al‑Qaeda și așa-numiții „luptători martiri” . Baer estimează că bombele sinucigașe ajung să devină autoalimentate, atrăgând noi adepți și consolidând un cult al sinuciderii* ca soluție eroică la un conflict perceput.