

Apoi, autorităţile au raportat 48 de morți. Cei care au supraviețuit tragediei spun că, de fapt, între 180-200 de persoane, între care familii întregi, şi-au pierdut viața în fatidica zi de 30 octombrie 1971. Cianura le-a ars fețele, mulți nu au mai putut fi recunoscuți și au fost îngropați ca necunoscuți. Statul comunist i-a despăgubit pe cei care au avut de suferit în urma tragediei de la Certej. Supraviețuitorii de la blocurile distruse au primit câte un apartament. Cei cărora li s-au dărâmat casele au putut să-și ridice altele cu materiale de construcții primite de la autorități.
Cu numai o săptămână înainte de catastrofa cu cianură de la Certej, ministrul minelor Bujor Almășan, împreună cu o comisie guvernamentală, au fost la Certej. Aceștia au verificat iazul de decantare și au decis că acesta este încă funcțional. După care au aniversat cu mare pompă 225 de ani de minerit. La zeci de ani de la tragedia de la Certej, nimeni nu a fost găsit vinovat.
Concluzia autorităților comuniste a fost că „ruperea digului iazului de decantare s-a datorat acțiunii concurente a unor factori imprevizibili. Urmare a unor fenomene geomecanice și hidrofizice subacvatice, neelucidate încă integral de știință şi tehnică”. Concluzia apare în raportul procurorului general al Republicii Socialiste România din 4 decembrie 1972. Regizorul şi scenaristul George Adamescu a realizat în anul 2013 un film documentar în care mai mulți martori ai accidentului de la Certej povestesc cum i-au salvat pe o parte dintre cei surprinşi de valul de cianură.
Accessibility Tools