Moartea – Parasirea curentului – Pentru Krishnamurti, moartea nu este o tragedie, nici o continuare. Nu este ceva ce trebuie evitat, înfricoșător sau „de înțeles” prin concepte religioase. El vede moartea ca pe un act de curățire profundă, o părăsire a curentului memoriei, a timpului psihologic, a identității construite de gând.
Krishnamurti numește „curent” fluxul conștiinței colective:
acumularea de experiențe, amintiri, gânduri, traume,
identitatea formată din ego, atașamente, roluri sociale,
ideea de „eu și al meu”, menținută prin repetiție și frică.
A trăi în acest curent înseamnă a trăi automat, într-o buclă de timp interior, cu o minte condiționată.
Krishnamurti afirmă că moartea autentică este încetarea completă a „eu-lui” psihologic, nu doar sfârșitul corpului. Moartea ar trebui „gustată” în timpul vieții, prin renunțare la atașamente, gânduri repetitive, frică, tot ceea ce alcătuiește eul.
„Moartea este o stare de viață, nu un sfârșit. A muri zilnic față de trecut, față de cunoaștere, este începutul libertății.”
Moartea nu este ceva ce se întâmplă la finalul vieții, ci poate fi trăită ACUM, ca o eliberare de „eu”. Numai o minte care a murit față de trecut poate vedea ceea ce este cu adevărat nou.












Accessibility Tools