ÎNȚELEPCIUNEA CARACATIȚEI – REVIEW
Acest documentar nu este nimic altceva decât un reminder a cât de puțin știm despre creaturile care împart acestă planetă cu noi.
Dacă încă nu ai văzut înțelepciunea caracatiței, sunt șanse mari sa nu simți empatie față de cefalopodele cu opt brațe. Există șanse destul de mari, să le asociați tentaculele cu filmele de groază sau cu niște farfurii apetisante – dar probabil că nu lucruri emoționante precum comunicarea între specii sau refacerea fizică după o rănire gravă, pentru a numi două dintre punctele de cotitură de neșters din acest film care oferă o sensibilitate deosebită.
Craig Foster, documentarist și scafandru devotat împarte scena filmului cu actorul principal al acestui documentar, o cefalopodă sociabilă și evoluată spiritual iar în cele din urmă acestă poveste devine una aproape de dragoste. El ne explică cum s-a întors la scufundări, o bucurie din copilărie, într-un moment în care s-a simțit epuizat de muncă și nu era sigur cum să continue. Procesul de vindecare a fost sporit și de dorința de a fi un tată bun pentru fiul său, Tom (care în cele din urmă devine scafandru de sine stătător).
My Octopus Teacher nu este primul documentar care ne cufundă în flora și fauna oceanelor pământului – o serie de filme de la MacGillivray Freeman și Imax au făcut acest lucru într-un mod magnific. Dar este primul care relatează povestea unei singure creaturi marine dintr-o perspectivă atât de personală, deschisă la inimă, dezvăluind nu doar conexiuni emoționale, ci și comportamente animale necunoscute până acum oamenilor de știință.
Filmul rezultat acoperă o mare parte din viața ei, mai exact un an și jumătate, în sălbaticia oceanului, sălbăticie care poate fi și meditativă dar și plină de acțiune.
Povestea se desfășoară cu o simplitate și o frumusețe uluitoare într-un petic de mare din largul Africii de Sud, care este protejat de o pădure deasă de alge și, prin urmare, relativ calm. Foster Își dorește o experiență directă cu mediul înconjurător și își propune să fie cât mai neintruziv posibil printre pești și moluște.
Curiozitatea lui este egalată de cea a caracatiței pe care o vizitează în scufundările sale zilnice, iar ea îl inspiră pe Foster. La rândul lor, interacțiunile sale cu caracatița îl inspiră pe un prieten de-al său, directorul de fotografiat Roger Horrocks, să i se alăture în scufundărilor sale cu camera lui.
În această călătorie a lui Foster există o doză de conexiune spielbergiană om-extraterestru și un sentiment de uimire și mister sporit pe tot parcusul documentarului, atât atunci când prietenul său cefalopod vânează crabi și homari, este vânat de rechini sau se răsfăță într-un joc comic cu un banc de pești.
Talentul caracatiței pentru camuflaj și supraviețuire este impresionant, inteligența ei uimitoare, încrederea în Foster profund emoționantă.
Acest documentar nu este nimic altceva decât un reminder a cât de puțin știm despre creaturile care împart acestă planetă cu noi.
Ai putea crede că te uiți doar la un alt film despre animale până când, după 18 de minute de la începutul filmului, un tentacul se desfășoară și se întinde să-l apuce de mâna lui Foster.
La fel ca el, s-ar putea să simți cum se schimbă și s-ar putea, de asemenea, să te îndrăgostești sau măcar să privești cu alți ochi această ființă.
Oricum ar fi, noi îți recomandăm să vizionezi acest documentar, cel puțin odată în viață.